Je dois copier/coller la page Internet indiquée, cette page pourrait bien disparaître un beau jour, alors...
" ...
Monica Pillat
Privelisti din Balcic
Pentru a ma duce la mare parintii s-au adresat direc­toarei liceului care i-a sfatuit sa ma trimita la Balcic, unde "Aso­ciatia crestina a femeilor" organiza in fiecare vara o colonie. M-au condus seara la gara si m-am simtit cu-adevarat parasita in vagonul de clasa a III-a cu banci ostile de lemn, printre fetele acelea necunoscute. Eram pentru prima oara in afara familiei. La rasaritul soarelui m-am strecurat in ultimul vagon, de unde am privit peisajul descrescind in fuga trenului si infundindu-se in orizont. Dimineata racoroasa dezvelea cimpiile presarate cu maci, cuprinse sub bolta imensa a cerului palid. De la Bazargic drumul a fost continuat cu autobuzul si, la un moment dat cimpia s-a despicat si a aparut, brusc, in adincimea, orbitoare, marea a carei albastrime intensa se invirtirea subtire si trans­parent deasupra unei placi scinteietoare de argint, parandu-mi ca soarele nu stralucea numai pe cer dar si in adincul apelor. In fata noastra drumul cobora abrupt iar casele se rasfirau intre ripele calcaroase ce se grabeau spre tarm. Socul neasteptatei privelisti s-a diluat cu incetul, in timp ce autobuzul cobora strada in panta printre casele mici, cu zidurile din pietre aduse de pe plaja, cu acoperisuri din tigla. Pe dealuri, pe coame acoperite cu iarba prafuita, de culoarea mucegaiului, se profilau impungind corul, pietrele cimitirului tatarasc. Casa, cu terasa ei larga dea­supra gradinilor cu pruni si meri, cu havuzuri si alei tivite cu boschete de trandafiri sau siruri de crini ce coborau pina-n plaja din pietris alb, batut de valuri, era construita si pardosita cu lespezi taiate din stincile falezei care pastrau incastrate causuri de scoici si melci. In saloanele mari unde dormeau studentele, paturile erau acoperite cu cuverturi subtiri imprimate cu arabescuri turcesti pe fonduri galbene, albe sau verzi. In colturile saloanelor si in locuri potrivite se aflau vase orientale, din arama, pline cu jerbe de gladiole proaspete, albe, trandafirii sau rosii, culese din gradinile palatului. Noi copiii dormeam la mansarda de la ale carei ferestre se vedea - ca de pe un vapor - doar marea.Nu am facut prietenii durabile in timp, dar simteam ca noi toate formam un buchet minunat. Inspre amiaza, la intoar­cerea de la plaja, se auzeau melodiile lui Leuona: „Cubana con”, sansonetele lui Lucienne Boyer sau Blaue Himmel cintate sub­tirel la un patefon.Ma durea frumusetea acelui peisaj si pictam la nesfirsit, pe pietrele slefuite de valuri, profilul coastei Balcicului. As recu­noaste oricind mirosul greu al plajii dintre stincile rosii de la Surtukioi, unde pescarii despicau pesti mari si le topeau grasi­mile. Peninsula Caliacra inainta inalta si stincoasa in viltoarea apelor in care se rostogoleau, neastimparate, focile. Intr-o seara, soarele aluneca in mare, iar de cealalta parte a peninsulei se ridica, imperial, luna. Plecam noaptea in cros la „Sapte cismele” si odata tinta atinsa desfaceam pachetele cu piine, oua tari, brinza, chiftele reci si castraveti proaspeti. Ne intorceam in noaptea plina de soapte misterioase, orbecaind in intunericul scinteind de stele. Alteori strabateam nisipurile de aur ale plajii de la Ecrene ce se intindeau la nesfirsit intre cer si ape. In ra­coarea diminetii, pe terasa, in fata marii, la ridicarea flamurei albastre, cuvintele imnului „Servesc” erau o adevarata traire si un legamint, iar seara, la coborirea ei, cintam soptit rugaciu­nea marinarilor catre „Maica Domnului la mare”. In acei ani, Alice Voinescu, ne aduna in jurul ei, pe terasa, si noaptea, la lumina lunii, ne vorbea. in timp ce comenta capitolul al 13-lea al epistolei apostolului Pavel catre Corintienl, lacrimi curgeau pe figura ei brazdata de cute, luminata de parul alb, de expresia extatica a ochilor mici si de zimbetul de neuitat al gurii urite.Nostalgia acelor ani m-a navalit deodata si dupa cursul de literatura franceza, i-am propus lui Dinu sa audiem confe­rinta tatalui sau. Dinu m-a refuzat - m-a invitat in schimb la o plimbare, ceea ce am refuzat la rindul meu. La citeva minute dupa ce ne-am despartit l-am vazut trecind insotit de alte cole­ge, toti plini de voiosie. Cu nodul in git m-am dus la conferinta, tot Balcicul scufundindu-se brusc.
Intilnirea cu Ion Pillat cu prilejul unei conferinte
Nu-1 vazusem niciodata pe Ion Pillat dar ii ascultasem de nenumarate ori conferintele la radio, rostite cu vocea sa limpede, graseiate si recitindu-si versurile cu o aparenta detasare dar cu o nuanta declamatorie. El da insa fiecarui cuvint valoarea sa spe­ciala - in cuprinsul poemului.In sala era racoare si nu razbatea nici un zvon al prima­verii de afara. Estrada inalta se desprindea in fata scaunelor, din umbra salii in forma de vioara. Ion Pillat a aparut subtire si sprinten invesmintat in haine bleumarin. Gulerul camesii stra­lucea sub lampa cu picior inalt asezat, pe pupitru. Lumina cadea pe chipul sau de culoarea fildesului. Sub fruntea boltita, prelun­gita de chelie, sprincenele dese se arcuiau iar pleoapele lungi pareau caligrafiate ca pe un chip desenat pe o stampa persana, si cautam sa descifrez in el trasaturile lui Dinu. Desi asemana­tori, tatal si fiul erau foarte deosebiti. Fiul avea obrazul mal fin, barbia delicata mai pronuntata si ochii priveau cu o nostalgie fara sfirsit. In 1940, odata cu cedarea Cadrilaterului, Bulgariei, Ion Pillat pierduse vila sa de la Balcic, pe care Dinu o descria ca pe un „mirador al luminii”, deschis deasupra marii. Conferentiarul ne-a strins sub vraja lui recitindu-ne din volumul sau „Balcic” in care adunase poeme evocind acele locuri - acum pierdute. Nu regaseam insa - numai imaginea Balciculul gravat in sufletul meu de copil. Frumusetea tinutului se largea, cuprinsa intr-un spatiu meridional. Pe de o parte se integra experientei eline a poetului in urma calatoriilor din Grecia, atit de hotaritoare pen­tru cristalizarea dominantei clasice, mediteraneene, din etapa deplinei maturitati. Pe de alta parte, la fintini sau in satul tatarasc batut de soare, imprastiat in cotloanele scobite in coasta de calcar, personajele intilnite i se pareau ca descind din orientul biblic sau din cel arab. In fata caselor scunde tataroaicele in sal­vari, legate la cap cu borangicuri subtiri, intindeau pe basmale bijuterii cu impletituri de argint in care erau prinse chihlimbare, peruzele si margean sau ofereau dulceturi de smochine, bezele cu miezul moale si nuga. Ele ar fi putut apartine unui „suk” din 1001 de nopti. Imbogatirea Balcicului cu atit de sugestive evocari, decantate poetic, ma indeparta insa de miezul nostalgiei mele. Dar, tremurarea luminilor si aripile vibrinde ale versurilor sugerind „amurgirea pe ape”, ma faceau sa presimt, nelinistitor, alunecarea spre nefiinta a sufletului poetului. Confesiunea sa de taina era mascata de vocea, putin metalica, rostind fluid ver­surile care raspindeau un primejdios parfum, inveninat de prevederea mortii. Fructele sudice, dulci si zemoase dispareau din miini, palide, pustiite de timp si odata cu murmurul vocii ce se stingea si privirile ascunse sub pleoapele grele, pierea si amintirea fierbinte a copilariei mele. Am parasit sala indepartata de scinteierile ce sclipeau in memorie caci comoara mea o privisem stramutata in pestera altei vieti.
Reintoarcerea la Balcic
De curind - aflindu-ma intr-o primavata la Eforie - am dorit neaparat sa particip la excursia de o zi, care avea ca itine­rar Balcicul si Nisipurile de aur de la neatinsul Ecrene de alta­data, acum de la Albena, localitate noua formata dintr-o salba de hoteluri moderne, elegante. Am plecat dis-de-dimineata, imbra­cata cu ceea ce aveam mai frumos in garderoba mea de vacanta. In statia de autobuz asteptau excursionistii, unii dintre ei purtind camasi mototolite, neschimbate, caci tot aveau sa se prafuiasca pe drum. Din fericire locul meu era la fereastra si priveam cu nesat peisajul plat al cimpiei arse de soare, inghitit de viteza autobuzului.Dupa trecerea granitei, in Bulgaria, stepa uscata parea fara sfirsit. Dar cind am zarit inaltindu-se silozurile din apro­pierea Balcicului - de a caror existenta uitasem - am tresarit emotionata - la fel ca Marcel Proust cind - plecind in vacanta -intrezarea ivirea turnului bisericii din Combray. M-am trezit brusc - ca altadata - in autobuzul alunecind intre ripele ce se dau la o parte in fata marii, insa privelistea mi s-a parut deco­lorata ca o carte postala ilustrata, invechita. Dar cind masina a coborit si, la o cotitura a drumului, mi s-a dezvaluit profilul coastei albe monumentale cu povirnisurile argintii ce unduiau disparind lin in marea, intens albastra, am simtit o durere in inima. Realitatea peisajului era mai frumoasa decit amintirea mea, intepenita in trecut.Cu mare greutate excursionistii au acceptat sa viziteze gradinile fostului Palat al Reginei Maria de la Balcic, transformat in casa de creatie pentru scriitorii bulgari, caci se grabeau sa ajunga la Albena si Varna dupa cumparaturi. Ara coborit in fuga gradina scoborind treptele stirbite de timp insotita de murmurul suvoaielor de apa ce se pravaleau in cascade si de care uitasem. Mi s-a ivit dintre copaci palatul - o combinatie de elemente arhitecturale romanesti si meridionale suprainaltate de turnul de moschee - si care in copilarie era atit de important dar, revazut - dupa atita timp - mi s-a parut atit de modest. Vizitasem odaile lui scunde cu peretii varuiti acoperiti cu vechi icoane sub care atirnau siruri de candele de argint, brancovenesti. Sofale joase invelite cu saluri orientale, foteluri imbracate in cretoane, masu­te rotunde, scunde, acoperite in borangicuri lucioase si vase de aroma pe podele din care se revarsau flori proaspete - formau decorul.M-am grabit de-a lungul canalurilor si bazinelor cu ape tulburi in a caror limpezime se oglindeau odata crinii inalti si boschetele de trandafiri si am ajuns la bisericuta Stella Maris construita in stil neo-bizantin din lespezi taiate din stincile marii. Icoanele imparatesti, vechi, pictate de zugravi ai scoalei brancovenesti, erau zgiriate, prafuite si triste. Din nou, in auto­buz am mai privit din mers, pontonul pe care faceam plaje si de unde am plecat pe mare imbarcindu-ne pe iahtul cenusiu Stihi, invitate de Regina. In jiltul de pe punte Regina citea o carte privind din cind in cind spre ape. Mantia de doliu o invelea ca o draperie ampla, iar valul negru strins pe cap era tivit pe frunte cu o bentita alba, vesminte de calugarita asa cum voia sa o pastram in amintire. M-am potolit asteptind apoi cu rabdare ca excursia sa se sfirseasca.

(Din volumul „Eterna intoarcere”
editura DUStyle, 1996)
Monica Pillat
Privelisti din Balcic
... "